miercuri, 27 martie 2019

Suhov. Vasile Suhov

Cei trei vlăjgani se uită amuzați la mine. Cel mai urât dintre ei îmi întinde o invitație ca de nuntă la Zalău. Mă aștept să aibă și vreo melodie când o deschid dar din fericire...nu.
Mă opriseră fără multă ceremonie într-un gang și mă înghesuiseră fără fasoane la perete. Citesc.
Na belea că mă cheamă Putin la niște "consultări". Cică face Referendum în toată Federația Rusă și voia musai să afle și opinia mea. "Fac mișto de tine" e propoziția de încheiere. Apoi îmi sună telefonul. Mda, el era. Insistent.
Degeaba i-am explicat eu că o ladă de vodcă din colecția Țarului Nicolae al II-lea (Slăvit Fie Numele Lui!) si un butoiaș de icre negre din Caspica nu justifică efortul deplasării mele...mă rog, plata e pe săptămână (plus un sac de ruble, că doar nu scriu pe gratis...). A insistat și nu am avut ce face. Argumentele lui era prea solide. Cam la 1.90 bucata, numai mușchi și vitamine și ceceni după moace. Genul care își iubește cuțitul și doarme cu Kalașnikovul sub pernă.
Am oftat și am le-am explicat că trebuie să-mi iau niște lucruri. Băieții au oftat și ei și mi-au dat cu ceva pe la nas.
Cum am călătorit...cu ce...cu cine...pe unde...habar n-am. Doar atâta știu. Când m-am trezit brusc stăteam pe un fotoliu șmecher de piele, în fața focului arzând în șemineu, iar Vladimir, lângă mine, într-un fotoliu și mai șmecher, sorbea dintr-un pahar de cristal. Vodcă bănuiesc, că ăștia tușesc dacă le dai altceva...
- Vasili, Vasili, ce ne facem noi cu tine...
Întotdeauna mă surprinde cât de bine vorbește românește!
- Nu te mai uita ca Lenin la vagonul cu aur nemțesc, știu toate limbile fostelor țări vecine și prietene..că mi-au plăcut tovarășele din țările vecine și prietene...și râde tăcut văzând fața mea.
Făcu un semn. Câteva femei superfrumoase veniră aproape alergând. Pe o măsuță ivită ca din neant în fața noastră se materializată icrișoare, castraveciori, câteva sticle aburite și bineînțeles, heringi sărați. Și niște gulii. Deci știa Volodea ce ronțăi eu noaptea de foame...
- Domnule Președinte, atâta deranj pentru un cetățean amărât al micii Românii...
- Vasili, tu mie îmi ești simpatic... Cazac ești, rus ești, român verde până în vârful unghiilor...de ce mă superi tu pe mine? Că eu zilnic citesc ce scrii pe Facebook, mă uit la pozele tale ca la familia mea, aproape îmi vine să și votez cu partidul tău...oi oi oi...da' uneori reușești să mă scoți din ale mele...
Bem câte un pahar în tăcere. Bună otrava. Nu îndrăznesc să îl întreb totuși motivele supărării.
Sună un telefon.
"Da...da...l-am adus...știu că ți-e simpatic...Donald...Donald...nu...încerc să îi explic...poate înțelege...ok...harașo...salutări Melaniei...da, măh, și eu țin la tine..."
Se întoarse spre mine.
- Te rog o singură dată. Mă ajuți?
Mă uit blocat la el și la gărzile înarmate de pe terasă. Siluetele negre fac un contrast plăcut cu munții înzăpeziți din zare.
Nu am prea multe opțiuni.
- Cred că da...îmi cam tremură vocea dar totuși sper să sune bine.
- Ce știi de valiza nucleară Alfa și de județul Teleorman?

...va urma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Teatru socialist/Film socialist

El e un tânăr inginer repartizat în Crăcănații de Deal, la mina de cupru sau noua uzină metalurgică sau noul CAP sau din contră, vechea mină...